Rezist

Am alunecat pe-o frunză
Şi-am zăcut fiindcă mă doare,
Dar rezist şi-mi muşc o buză
Să-mi ascund dorul ce moare.
Dor de-o apă liniştită,
Ce şopteşte printre văi,
Nu de-o mare înrăită;
Eu rezist printre călăi.
Se agită pentr-un ban,
Timpul meu l-au năruit,
Ei, ce ne sfidează-n van,
Căci de mult n-au mai citit.
Mai rezist stând pe o slovă,
Cu durerile-adunate,
Căci mi-a mai rămas o vorbă:
Nu mor eu pe frunze moarte!
A nins mult pe amintiri
Şi pe chipul tinereţii,
Dar citesc şi din priviri;
De rezist dau hrană vieţii!
Am trăit în dictatură,
Cu speranţele aprinse,
Dar acum trăim în ură;
Eu rezist de-s uşi închise.
Porţile par descuiate,
Dar noi stăm pe prag, afară;
Eu rezist. căci nu se poate
Sa n-avem şi noi o ţară!
Marilena Chireţu