Logo Design by FlamingText.com
Când va fi din nou toamnă…
Când va fi din nou toamnă,
nu voi plânge cu lacrimile norilor,
voi scălda amintirile în apa sufletului,
lacul ochilor se va hrăni
cu verdele aceleiaşi poieni
iar buzele vor înflori 
în petalele sărutului tău
pictat în roşul înfocat al apusului;
apusul nu e sfârşitul luminii,
este fereastra nopţii
care deschide poarta unui nou răsărit
în care timpul ascunde anii
în oglinda nemărginită a cerului.
Când va fi din nou toamnă,
ne vom îmbrăca trupurile
în culorile frunzelor
adunate cu mâinile noastre
din suferinţa copacilor
iar adierea uşoară a vântului
va împleti braţele
în lanţul unei iubiri diverse.
Legaţi de trunchiul copacului nostru,
vom privi cum răsare
 o altă primăvară
pe obrajii aceluiaşi chip…
Marilena
Quando sarà di nuovo autunno
Quando sarà di nuovo autunno
non piangerò con le lacrime delle nuvole,
bagnerò i ricordi nell’acqua dell’anima, 
il lago degli occhi si nutrirà
con il verde dello stesso prato,
le labbra fioriranno ancora
nei petali del tuo bacio
dipinto nel rosso acceso del tramonto;
il tramonto non è la fine della luce,
è la finestra della notte 
che apre la porta di una nuova aurora
in cui il tempo nasconde gli anni
nello specchio sconfinato del cielo.
Quando sarà di nuovo autunno
ci vestiremo i corpi 
dei colori delle foglie
raccolte con le nostre mani
della sofferenza degli alberi
e il soffio leggero del vento
intreccerà le braccia
nella catena di un diverso amore;
Legati al tronco del nostro albero,
guarderemo come spunta
un’altra primavera
sulle guance dello stesso volto...
Marilena