În luminişul din pădurea-nmugurită
Pe patul iernii primăvara a-nflorit
şi anotimpul s-a topit în suferinţă,
ca trupu-mi de speranţă chinuit,
de dorul vieţii  pândit de nefiinţă.
Mă mai cufund în liniştea tăcerii,
dar florile mă cheamă la fereastră,
să le îmbrac în haina primăverii,
iar pe pervaz să mai aşez o glastră.
Aş vrea să fiu măcar o lăcrămioară,
să pâng frumos, cu lacrimi clopoţei,
parfumul ei să-l am, căci mă-nfioară
când amintirile le depănam in trei.
Ce mai contează timpul care trece
când ne-am trăit poveştile în doi!?
Oricum, doar poezia mă petrece
şi valsul florilor răsună  iar în noi.
În luminişul din pădurea-nmugurită
o să-mi ascund şi visuri, şi dorinţe,
ca în lumina sfântă să fiu învăluită,
să scriu din nou, să uit de suferinţe.
Marilena Rodica Chireţu
11.03.2017
 
O floare de primăvară
S-a deschis la fereastra gândului
o floare de primăvară,
s-a topit pe oglinda privirii
ultimul glas al iernii
şi noi  vom păşi din nou împreună
pe cărarea livezii cu meri,
unde ne-am împletit paşii verii
şi ne-am rotunjit dorinţele
în palmele fierbinţi ale toamnei
ce vor coace din nou
fructul iubirii
şi vor deschide petalele
unei alte flori de primavara.
Marilena Rodica Chireţu
 
Un fiore di primavera
Si è aperto alla finestra del pensiero
un fiore di primavera,
si è sciolta sullo specchio dello sguardo
l’ultima voce dell’inverno
e noi andremo di nuovo insieme
sul sentiero del frutteto di meli,
dove abbiamo intrecciato
i passi dell’estate
ed abbiamo arrotondato
i nostri desideri
nei palmi fervidi dell’autunno
che faranno cuocere di nuovo
il frutto dell’amore
ed apriranno i petali
di un’altro fiore di primavera.
Marilena Rodica Chireţu