Femeia este  infinitul...
Femeia s-a născut în clipa mea de viaţă
Când toţi au tot sperat să fiu un mic soldat,
Dar mama m-a privit cu zâmbetul pe faţă
Şi-acum nu mai regret că nu am fost băiat.
Am împletit mulţi ani pe drumul răvăşit
De dorul de părinţi, de boală şi durere,
Dar şi acum pot spune că răul n-a clintit
Credinţa că-i mai bine în doi să ai putere.
Femeia este infinitul, e stupul de albine,
E un copac măreţ şi-n iarna-nzăpezită;
Ea e rotundul vieţii ce va-nflorii şi mâine
Lângă făptura-i dragă de soartă hărăzită.
Marilena Chiretu
06.03.2018