Bun venit in lumea copiilor! *
 
Logo Design by FlamingText.com

 Logo Design by FlamingText.com

 
 

 

Dragi mămici cu chip de zâne

Când pe rămurele apare
spuma albă a florilor,
este mare sărbătoare
şi cântăm mămicilor.
Dragi mămici cu chip de zâne,
ne-aţi scris basmul cel frumos,
cartea vieţii ce ne spune
când eşti bun, când de folos.
Acum sunt  la grădiniţă,
mâine la şcoală voi merge,
azi îmi pui tu o rochiţă,
mai târziu eu voi alege.
La-nceput de primăvară
când livadă înfloreşte,
voi cânta mămicii iară
fiindcă tare mă iubeşte,
ca şi pomul ce gândeşte
florile să ducă-n vară.

 

*
Fetiţele
Cu fustiţe ori rochiţe
pantaloni, pălăriuţe,
noi, cochetele fetiţe,
luam acum în mânuţe
şi gentuţe ca mămica;
părul l-am făcut vâlvoi,
am lăsat şi păpuşica,
la moda să fim şi noi.
Dar şi cărţile ne plac,
cu poveşti şi poezii,
îl iubim pe Donald Duck,
filmele pentru copii.
Şcoala nu o neglilăm,
lecţiile le facem seara,
pe caiete desenăm
ce frumoasă a fost vara.
 
 
Grădina

Astăzi soarele răsare,
Şi e zarvă în grădină,
Sunt atâtea cuibuşoare;
Vara a prins rădăcină.
Ghiocel a pregătit,
Apă pentru păsărele,
Florile s-au şi gătit
Cu petale în dantele.
Este-un băieţel voios,
A primit nume de floare,
Harnic şi mărinimos,
N-are multă-îndemânare,
Dar l-ajută Pufulin,
Căţeluşul lui cel drag,
Iată, fluturaşii vin,
Urmărindu-l până- prag.
Şi aşa ziua se duce,
Apa s-a şi terminat,
Florile or să se culce;
Ghiocel le-a şi udat!
Sub arcada colorată,
Poarta se deschide mare,
Prietenii de mult aşteaptă
Să le dea şi lor o floare.
 
Mama este doar o floare 
Mama este doar o floare
din buchetul de culori,
este albinuţa care
îţi dă aripi ca să zbori.
Mama este melodia
în corul furnicilor,
este zâna care scrie
fabula tăticilor.
Cu răbdare şi putere
ne dă gust, ne dă culoare,
este fagure de miere,
muşuroiul ce nu doare.
 
 
 
Ce păcat că vara-i scurtă...
Ce păcat că vara-i scurtă
Şi mor florile sub nea,
Iarna-i rece şi cărtuntă,
Dar ne place şi aşa!
Cu căciulile de lână
Si mănuşile grosuţe,
Zăpada dacă e bună,
Mergem şi pe săniuţe.
Când e zvon de primăvară,
Chiar de neaua este mare,
Tot mai vezi în vreo dumbravă,
Cum răsare câte-o floare.
 
Şcoala
Toamna curtea a-îmbrăcat
Într-o  haină aurie,
Copiii au adunat
Frunzele cu bucurie.
Dar se-aude clopoţelul,
Nimeni nu a mai chiulit,
Gigi a luat şi căţelul,
Dar în bancă l-a pitit.
O fetiţă îl zăreşte
Când pe Pichi îl ascunde,
Şi-i  zâmbeşte ştrengăreşte;
El la zâmbet îi răspunde,
Şi-i şopteşte că-n penar
Are totul pentru pregătit
Şi-o să-i dea şi ei în dar
Creionul ce şi-a dorit.
 
Ochi de primăvară
Lia pare o păpuşică,
Cu ochi ca o primăvară,
Ţine-n braţe-o rândunică
Ce-a sosit din altă ţară.
Ochii albastri strălucesc,
Căci  şi ceru-i liniştit,
Pasărelele-i zâmbesc,
Într-un coş ce le-a împletit.
Şi culorile zâmbesc
Din obrajii de fetiţă,
Florile se odihnesc,
Când le cântă din guriţă.
Primăvara este ea,
O fetiţă zâmbăreţă,
Cuibul pe o rămurea,
Soarele de dimineaţă
.
Pe un arc de curcubeu
Pe un arc de curcubeu
stau culorile împreună,
le-aş  pune-n penarul meu
să nu vină vreo furtună.
Dar nu vor să stea-n penare
şi departe s-au tot dus:
pe câmpuri e o cicoare
unde albastrul s-a ascuns.
Rozul mărul îl visează
primăvara în livadă,
violetul  parfumează
viorelele-n  poiană.
Roşul macul l-a pictat,
iar în floarea soarelui
galbenul s-a aşezat
dând culoare lanului.
Vara pomii îi îmbracă,
în culoarea  frunzelor
şi cu verdele se joacă
în poiana soarelui.
Iarna albul îl aduce
pe culmile munţilor
pe zăpadă să se culce
crengile brăduţilor.
Doar în toamnele târzii
plânge ursul în pădure
printre ramuri maronii;
s-au cules negrele mure.
Dar culorile sunt multe;
cum să fac să le adun?
Fiindcă nu vor să m-asculte
astăzi mamei o să-i spun
să îmi cumpere-o cutie
în care să le aşez;
curcubeul pe hârtie
cerul să îl  colorez.
Noaptea vine printre case
Noaptea vine printre case,
ochişorii îi închide,
cu sărutul de mătase
poarta visului deschide.
Luna cerul luminează,
merg copiii să se culce,
iar steluţele veghează
somnul să le fie dulce.
Cartea o ora a aşteptat
să o închidă băieţelul,
ursuleţu-i supărat
că nu i-a pus cojocelul.
Mama însă le-a şoptit
că micuţu-a adormit;
aşa că or să-şi spună
singurele:”Noapte bună!”
 
 
Fetiţe cu pălărie
Moda nu-i o jucarie-
se gândeau fetiţele-
Purtăm toate pălărie,
Ne plac şi fundiţele!
Coşuleţe au la ele,
Volănaşe la rochiţe,
Au strâns multe floricele
Să-şi facă şi coroniţe.
Rosa are şi vestuţă,
O ghirlandă împleteşte,
Bianca plânge că-i desculţă,
Pantofii nu-şi mai găseşte.
Celestina e mai mare
Şi-nţelege supărarea,
O împacă cu răbdare;
Zâmbetu-i străbate zarea!
 
Micile croitorese

Mara şi cu Mia au tot cotelit
Şi-n dulapul mamei cârpe au gasit,
Aşa că acum s-au pus pe lucrat
Şi pe păpuşică rochia au probat.
Ştiu să îşi repare chiar şi fusta lor,
Căci au în setar ace şi-un mosor.
Dacă iar s-au rupt, nasturii îi cos,
Lână dacă au, împletesc frumos.
Doamna învăţătoare le-a tot lăudat
Căci un şerveţel frumos au lucrat.
Mama şi acasă le-învaţă mereu,
Că nimic în viaţă nu-i aşa de greu.
 
La pian,  în prag de sărbători
Este linişte în casă,
Căci Ivona exersează,
Mama-i aşteapta la masă,
Dar fraţii acum visează.
A-nvăţat la pian colinde,
Vine sfânta sărbătoare,
Şi pe Moşul va surprinde,
Ca pe toţi prima ninsoare.
Ninge-afară liniştit,
Muzica îi captivează,,
Mamei chiar a pregătit
Valsul ce o fascinează.
Căţeluşul mult dorit
Bunicii mi-au dăruit
căţeluşul mult dorit;
după ce l-am pieptănat
o fundiţă i-am legat
la gâtuţul lui pufos
şi, deşi e pretenţios,
nu s-a supărat pe mine
şi mi-a spus că îi stă bine.
Ziua stă întins la soare
şi nu cere de mâncare,
de aceea îngrijorat
chiar pe tata l-am rugat
la un doctor să îl ducă.
De ce oare, nu mănâncă!?
Bunicul ne-a lămurit:
căţeluşu-i sclifosit,
căci mănâncă pe furiş,
ca tine în ascunziş,
ciocolată şi bomboane
şi de-aceea nu –i e foame.

 

 
 
Pufuleţul cântăreţ 
Am acasă un canar 
galben ca un strop de soare,
Pufuleţul e un dar,
cântăreţ cu aripioare.
Mâncăcios şi răsfăţat,
la băiţă nu renunţă,
şi bobiţele i-am dat
lipite pe o crenguţă.
De aceia-i bucuros,
dis de dimineaţă cântă
şi cu glasul lui frumos
tot cartierul îl încântă.
Pufuleţul cântăreţ
e voios ţi e isteţ, 
îl alint şi îl iubesc,
cu el mă înveselesc.
 
La căsuţa din pădure
La căsuţa din pădure
mă aşteaptă doi pitici,
Alba ca Zăpada spune
că mai vine şi-un arici.
Din pădure au plecat
să mă-ntâmpine pe mine,
căci povestea au uitat
şi nu ştiu dacă mai vine
prinţul fata să salveze
când din măr muşcă o dată;
eu aş vrea doar să viseze,
să n-o ucidă pe fată
regina cea îngâmfată.
Şi cu ghemul de arici
am să chem şi alţi pitici
ca să schimb povestea toată,
că nu mai plâng altădată.
 
 
 
Grădiniţa cu pitici
Într-un parc pentru cei mici,
se înalţă printre flori
grădiniţa cu pitici
îmbrăcată în culori.
Pare-o zână fermecată,
căci copiii îi primeşte
într-o lume minunată,
ca o foaie de poveste.
Dimineaţa când sosesc,
 la măsuţe se aşează,
jucăriile zâmbesc
până când ei desenează.
Dulăpiorul este plin
de  avioane, maşinuţe,
dar şi păpuşele sunt
ce le cântă-n cutiuţe.
Este plină grădiniţa
de copii cu ochi isteţi,
le auzi din zorib guriţa
sunt fetiţe şi ăieţi
care-nvaţă să se joace
fără gălăgie mare,
alfabetul cum se face
e la mare căutare.
Să te joci, este frumos,
să înveţi, e de folos;
de aceea şi cei mici
sunt piticii cei voinici.
 
 
Cântă un cocoş ţâfnos
Pe terasa de la casă
cântă un cocoş ţâfnos,
dimineaţa nu mă lasă
să dom şi sunt somnoros.
M-am trezit ca să-l alung
în grădină, la găini,
dar nu am putut să fug
şi-am căzut în mărăcini.
Când zicea că stau de vorbă,
cu bunica , eu plângând,
ea mi-a zis că-l face ciorbă,
şi m-am bucurat, plecând.
 
La fereastra cu culori
Seara, pun în ghiozdănel
cărţi, caiete şi-un penar,
îl pun şi pe motănel,
tata mi l-a dat în dar.
Dimineaţa mă trezesc,
mă îmbrac cu nerăbdare
şi la şcoală apoi pornesc,
că de-acum sunt şi eu mare.
Scriu, citesc şi desenez,
apoi mă întorc acasă,
şi pe unde navighez,
că acum mama mă lasă.
Mai intru într-o poveste,
mă mai joc cu un voinic,
mai primesc şi eu o veste,
dar nici poşta n-are plic.
La fereastra cu culori,
doar o oră mă mai lasă,
 mă-nroşesc la ochişori;
Dar ce bine că-i în casă!
Notă:
Fereastra cu culori= calculatorul
Ţara noastră e o casă
Ţara noastră e o casă,
de mult timp s-a construit;
drumul nu l-a rătăcit
c-are steagul la fereastra.
Are munţi, câmpuri şi dealuri,
ape limpezi de izvoare,
Marea Neagră stă pe maluri
şi priveşte-n depărtare.
Casa n-are acoperiş
căci deasupra stă doar cerul,
e un soare-n luminiş
ce-i topeşte iernii gerul.
Aici stau, aici rămân,
ca haiducul din poveste;
tuturor vreau să le spun
că-n căsuţa cu ferestre
sunt stăpân căci sunt român.

Sumar Sommario

 

 

Video personale pentru copii/bambini