Logo Design by FlamingText.com

 

 


Pagina muzicala.




Tarantelle-Colaj..

 

 
 
Carnavalul, perioada care precede Postul Pastelui, este o adaptare crestina a unor vechi obiceiuri laice. Incepand secolul al V-lea (Quattrocento), s-au manifestat o serie de atacuri represive ale criticilor epocii: erau judecate prea “pagane” anumite obiceiuri, serbari sau petreceri care se desfasurau in acea perioada. Cu toate acestea, Carnavalul a continuat sa dea viata unor noi forme de sarbatorire: competitii intre clase diverse de cetateni sau grupari, cu lovituri de pietre sau de baston, lupte intre fractiuni sau cartiere ( exista si astazi traditia bataii cu portocale la Ivrea) sau intre diferite orasele.
Asta se petrecea pe strazi, in mijlocul oamenilor simpli, in timp ce, in linistea gradinilor si a saloanelor somptuoaselor palate, nobilimea se delecta cu jocuri “politicoase,” intrecandu- se in abilitatea manuirii armelor.
In Evul Mediu tarziu, travestiul s- a raspandit cu ocazia carnavalurilor din orase. Aici, acesta permitea schimbarea rolurilor, glumele pe seama unor persoane, satirizarea viciilor acestora.
Traditia Carnavalului a determinat fiecare regine italiana sa- si etaleze propria originalitate, ceea ce a atras un mare numar de turisti si vizitatori.
 
Cele mai cunoscute carnavaluri sunt cele din Viareggio, Venezia, Putignano (Puglia) si Cento (Ferrara).
Primele informatii istorice despre Carnavalul sicilian dateaza din anul 1600 si sunt legate de numele orasului Palermo.Cu vremea, fastul carnavalului s- a imbogatit prin crearea unor decoratiuni, costume si masti cat mai diverse si originale, din dorinta de a evada din rutina, din cotidian. Fiecare regine are specificul sau in traditia Carnavalului.
In vremurile indepartate, in Sicilia, se putea asista la spectacole deosebite de dansuri, cum ar fi cel al “sclavilor”, in timpul caruia participantii, travestiti in sclavi, dansau pe strazi in sunetul vechilor tambururi turcesti, si dansul “Balla- Virtacchi” pentru care acestia se costumau in pigmei.
Si fastul culinar legat de Carnaval este demn de remarcat, prin abundenta traditiilor culinare: in aceasta perioada, se pregatesc felul de mancare alese cu carne si sos, cum ar fi “macaroanele cu sos” (maccheroni al ragù), dulciuri sofisticate precum “Teste di turco” sau dulciuri mai simple ca “Pinocchiata”.
In pezent, obiceiul de a petrece de Carnaval este inca foarte viu in insula. Sunt multe si pertrecerile organizate de persoane particulare, dar si mai numeroase cele publice, care se bucura de o traditie seculara.
In fiecare an, are loc parada carelor alegorice, spectacole ale cantaretilor cunoscuti, diferite jocuri, cu o vie participare a locuitorilor si a turistilor.
 
Carnavalul - Traditii si obiceiuri in Italia.
 
Carnavalul este un festival care se sarbatoreste in tarile de traditie crestina, in mod special in cele catolice. Festivitatile au loc in parade publice dominate de elemente jucause, carnavalul fiind caracterizat de utilizarea mastilor, confetti si serpentine si nelipsitele care alegorice.
In Italia, pe teritoriul intregii tari, carnavalul este sarbatorit cu dansuri si parade, aici avand loc si unele din cele mai mari si cunoscute carnavaluri, cum e cel de la Venetia, probabil si cel mai faimos. Un vechi proverb italian spune ca "O data pe an iti este permis sa innebunesti" ("Semel in anno licet insanire"). Carnavalul ofera din cele mai vechi timpuri, posibilitatea de a fi oricine iti imaginezi, de a trai un timp in care aparent orice este permis. Pentru o perioada scurta, costumele si mastile ascund adevarata identitate a posesorilor.
Practica travestimentului dateaza din paleolitic, cand in timpul ritualulilor magice, vrajitorii isi acopereau corpul cu pene iar fetele cu masti terifiante pentru a alunga spiritele rele. In epoca romana, utilizarea mastilor, era legata de bacanale, festival in cinstea zeului Bacchus, care anima strazile oraselor, vinul si dansul, marcand trecerea de la iarna la primavara.
De cateva zile, in Italia, a inceput carnavalul, in muzica si dans, primavara a fost intampinata pe strazi. Curcubeu de culori si multa distractie, inainte de restrictiile din postul Pastelui.
 
Carnavalul de la Venetia
Carnavalul de la Venetia are o traditie foarte veche. Este festivalul care celebreaza trecerea de la iarna la primavara, o perioada in care totul pare realizabil si perfect posibil, inclusiv iluzia ca cei mai saraci oameni pot deveni cei mai puternici purtand pe fata masti. Festivalul din Venetia dateaza inca din anul 1296, cand Senatul Republicii Venetia a declarat Carnavalul un eveniment oficial. Dupa o intrerupere de peste doua secole traditia Carnavalului din Venetia a fost redescoperita de municipalitate in anul 1980, iar de atunci a avut loc anual si s-a bucurat de un succes tot mai mare.
An de an Carnavalul de la Venetia are un program foarte bogat si distractiv pentru participantii de toate varstele, de la concursul pentru cea mai frumoasa masca, ce are loc in piata San Marco, pana la concerte de muzica clasica, parade cu diverse tematici sau spectacole de teatru.
De obicei, in ultima saptamana a Carnavalului din Venetia, au loc parade ale unor care alegorice pe apa in orase din apropierea Venetiei cum ar fi Mestre sau Treviso. Cea mai frumoasa parte a Carnavalului insa este participarea miilor de oameni de pe strazi care macar o data pot fi toti egali intr-un amalgam de diversitate si creativitate.
 
Carnavalul sicilian.
Cel mai popular carnaval al Siciliei, carnavalul de la Acireale, se bucura de fast si de o atmosfera vibranta, celebrând istoria festivitatilor insulei. Acesta isi are radacinile in anticile festivitati saturniene ale romanilor, in timpul carora acestia organizau festine cu muzicanti si bauturi alese, rugându-se zeilor pentru o viitoare recolta la fel de imbelsugata. Romanii isi pictau fetele in culori puternice, dansau si cântau sarbatorind bunastarea. Frumoasele caruri alegorice au fost introduse in Sicilia mult mai târziu, in jurul anului 1880, iar mastile imense si migalos lucrate, purtate pe timpul festivalului, sunt satire aduse la adresa personalitatilor (politicieni, actori, muzicieni, sportivi sau alte vedete). De-a lungul timpului, maestrii artizani s-au intrecut anual in competitia pentru cel mai frumos car alegoric, transformând festivalul intr-un adevarat spectacol de culori, lumina, decoruri si mai ales de imaginatie.
 
Costumul lui Arlechino
Pentru a- i face un costum lui Arlecchino,
o bucata a pus- o Meneghino,
o alta a adus-o Pulcinella,
una Gianduia, alta Brighella.
Pantalone, batranul zgarcit,
un petec pentru genunchi a gasit
si Stenterello, cel generos
o bucatica ca vinul gustos.
Colombina cand l- a cusut
cam stramt costumul l- a facut.
Arlecchino cand l –a imbracat
a ramas si el cam mirat.
Spuse atunci Balanzon,
doctorul bolonez, cam bufon:
“Te asigur si chiar iti jur
ca luna ce vine bine va cadea,
de vei renunta la a mai manca”.
Gianni Rodari
 

Tarantella este un dans popular foarte vechi raspandit in Italia de sud si transmis din generatie in generatie. Tema principala a virtuosului dans sta in pasiunea dintre barbat si femeie, care este reprezentata de muzica, dans si cantec. Originile tarantelei se pierd in antichitate: unii considera ca ar fi Gratiile cele care ar fi inventat acest dans pentru femeile din insula Capri, pentru a le da posibilitatea sa- si puna mai mult in evidenta frumusetea si sa o completeze cu ademenitorul cantec al Sirenelor. Altii gasesc in erotismul dansului cultul zeului Dionysos al Greciei antice, foarte raspandit peste tot in Grecia Mare, si regasesc in freneticul dans pe cel al femeilor care il celebrau pe zeul Bachus. Si instrumentele muzicale folosite sunt, la randul lor, foarte vechi.
Nota: Bachus este zeul roman corespunzator lui Dionysos , patron al culesului viilor, al vinului si al freneticelor distractii.
Traducere si nota: Marilena Rodica Chiretu
 
Carnavalul

 

 
Video personali.