Logo Design by FlamingText.com 

 

 Logo Design by FlamingText.com
 

In ziua de Paste - muzica-Marcel Iorga-text-Elena Farago.


 


ORTODOCŞII


Din lemnul unui trunchi biserica se-nalţă,
intru în pacea ei, lumina e aprinsă,
în cupole rotunde şi-n porticul din faţă,
uneşte toţi românii, credinţa nu e stinsă.

Privirea pietoasă pe-un zid am ridicat,
de unde sfinţii toţi ne cheamă-n rugăciune.
„Noi suntem ortodocşi, din timp îndepărtat”,
privindu-ne în ochi, părintele ne spune.

Chipuri pierdute par în fum de lumânare,
sfârşită este slujba şi lumea tocmai pleacă,
fac semnul crucii mele, sărut icoane care
îmi spun că-n credinţă, mai pot spera oleacă.

Într-o rotundă curte, timid de-abia păşesc,
ca focul e culoarea în florile speranţei,
e gândul celor vii la morţii ce trăiesc,
în dulcele miros şi-n mirul cutezanţei.
Marilena Chiretu
falling flowers photo: Falling Flowers FallingFlowers.gif

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.


Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia.



In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor.

Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos.

Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.

La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.

De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase.

Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.
Minunea Luminii Învierii în Biserica Sfântului Mormânt
Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Învierii a fost ridicată pe locul unde se bănuieşte că ar fi fost îngropat Iisus după răstignire. Actualul edificiu a fost ridicat pe locul unde împăratul Constantin cel Mare a clădit o biserică în anul 335 şi se spune că locul ar fi fost ales de Împărăteasa Elena, chiar acolo unde a găsit Sfânta Cruce.
 
În centrul Bisericii, sub cel mai mare dom, se găseşte Sfântul Mormânt, folosit de toate cele trei biserici - ortodoxă, coptă şi catolică.
În fiecare an, în Sâmbăta Mare a Paștelui ortodox, la Mormântul Sfânt apare, de nicăieri şi fără nicio explicație exterioară, Lumina Învierii. E cea mai veche minune a creştinătăţii de după Înviere, atestată anual. Primul care ar fi văzut Lumina Sfântă sau Focul Sfânt a  fost chiar Apostolul Petru, în anul 34. Din anul 1106 avem prima descriere în detaliu a acestui miracol,  făcută de călugărul rus Daniil.
În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, patriarhul grec împreună cu clerul, urmat de patriarhul armean și  episcopul copților, înconjoară de trei ori în Sfântul Mormânt, cântând imnuri. Apoi, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini și intră singur în mormânt.
Lumina Sfântă coboară și aprinde candela, de unde apoi patriarhul aprinde 33 de lumânări (semnificând numărul anilor lui Iisus Christos la răstignire). Patriarhul iese apoi din încăperea mormântului și rostind rugăciuni, împarte lumină celor prezenți. Potrivit mărturiilor pelerinilor,  Focul Sfânt nu le arde părul sau faţa.
Înaintea de săvârșirea minunii, Sfântul Mormânt este verificat pentru a nu exista acolo nicio sursă de lumină, iar înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este și el examinat de autoritățile israeliene pentru a se arăta că nu poartă asupra sa mijloace tehnice de aprindere a focului.
De la Ierusalim, din Mormântul Sfânt, Lumina Învierii pornește către bisericile ortodoxe din toată lumea, pentru a ajunge în noaptea Învierii, când, la 12.00 noaptea, credincioșii merg la biserici pentru a lua Lumină.
Prin suferinta si moartea Mantuitorului ne bucuram de inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru.
El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
 
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn patruzeci de zile, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, nu doar patruzeci de zile, ci de fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin, de fiecare zi si ceas.
Cu fiecare cantare pascala si cu fiecare salut pascal "Hristos a Inviat!", adeverim, marturisim si traim marele Lui Cuvant Dumnezeiesc: "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33).
In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin:  HRISTOS A INVIAT!  

Cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate. Cercetari etnografice descriuobiceiuri ale oualelor colorate în Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost înlocuite cu oua de ciocolata).

   Dar de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile lui Isus.
Rastignirea si învierea reprezinta reînvierea naturii primavara si cu reluarea ciclurilor vietii.
Oul, el însusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei.
Legenda spune ca atunci când Isus a fost batut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în oua rosii.
O alta traditie afirma ca Sf.Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au însângerat sub cruce.
Alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie.
Unul dintre ei a spus: "Când va învia cocosul pe care-l mâncam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va învia si Isus".
Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a început sa bata din aripi. In traditia populara româneasca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice în felurite situatii etc. 
Culoarea rosie este simbol al focului purificator.
O credinta din Bucovina afirma ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se intereseaza daca oamenii fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va iesi în lume. Alta poveste a oualelor rosii:
"Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele însa cu care au cautat sa arunce într-însa s-au colorat în diferite chipuri.
Sora aceasta a ramas neucisa, dar în aceasta amintire poporul a început sa coloreze ouale în duminica Pastilor, când s-a întâmplat aceasta". Una dintre cele mai vechi marturii privind ouale colorate de la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean. 

Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici: 
 
 
 
Rosu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.
Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.
Verde = reînnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.
Albastru = cer, sanatate, vitalitate.
Violet = stapânire de sine, rabdare, încrederea în dreptate
 
Legenda oualor rosii.
 
Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.
Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
- Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
 
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.
 
 
Legenda Iepurasului de Paste
 
 

Iepurasul vine atunci cand are loc echinoctiul de primavara, insa venirea lui nu are o legatura directa cu sarbatorile pascale. El anunta venirea vremurilor frumoase, calde, reinvierea naturii, aduce norocul, bucuria, bogatia si totodata fertilitatea, simbolul cel mai vechi al Iepurasului.

Dar sa aflam ce mistere ascunde dragalasul iepuras. Demult, tare demult, intr-o poienita caoricare alta, din mijlocul unei paduri plina cu tot felul de animalute, a venit o pasare cum nu se mai vazuse. Nimeni nu stie de unde a venit acea pasara sau cand avea sa plece, insa un lucru este cert: toate animalutele padurii au indragit-o de prima data cum au vazut-o, fiind deosebit de frumoasa. Penele sale armoniza culori surprinzatoare ale curcubeului pe care soarele Primaverii le lumina, dandu-le straluciri de basm.

Pasarea maiastra isi facuse cuibul in cel mai batran copac din mijlocul poienii, intr-o scorbura unde iesea seara si dimineata sa cante vremurile frumoase care tocmai veneau dupa o iarna grea.

De cum a cantat prima data toate animalele padurii s-au strans in jurul batranului copac sa o asculte, avand cele mai frumoase triluri, cum nu s-au mai auzit vreodata. Pana si vantul se oprea din adierile sale atunci cand maiastra pasare canta pentru a-i aduna trilurile si a le duce apoi mai departe prin locurile unde avea sa adie in orele urmatoare.
Traditii si obiceiuri
Mielul şi pasca

Simbol al jertfei lui Iisus, mielul este, în mod tradiţional, alături de ouă, nelipsit de pe masa creştinilor de Paşti. La origine, tradiţia mielului vine de la evrei, unde era adus ca jertfă în faţa lui Dumnezeu şi, odată cu trecerea la creştinism, a fost preluat şi obiceiul mielului la masa de Paşti. Creştinii se referă azi la Iisus ca la "mielul lui Dumnezeu". Până în secolul al X-lea, de la masa de Paşti a creştinilor nu lipsea mielul întreg, chiar Papa păstrând acest obicei. După secolul al X-lea, au început să fie folosite doar bucăţi de miel, în locul mielului intreg.
În tradiţia populară se spune că mielul este aducător de noroc şi că, dacă întâlneşti un miel în preajma Paştelui, este semn de noroc şi bunăstare. În popor există şi superstiţia că diavolul poate lua forma oricărui animal, mai puţin pe cea a unui miel, datorită legăturii sale cu sacralitatea.
Azi, mielul mai este prezent pe masă şi sub formă de mici figurine realizate din unt, zahăr sau aluat.
Pasca are o formă rotundă, pentru că se crede că aşa au fost scutecele Mântuitorului. De obicei, se pun în ea sare, lapte, cuişoare, scorţişoară, şofran. Uneori are la mijloc o cruce, alteori este simplă.
În Bucovina există o legendă conform căreia Iisus Hristos, înainte de a fi prins şi răstignit, le spune discipolilor că dacă până acum au mâncat copturi nedospite şi nesărate, adică turţe sau azime, de acum înainte vor mânca pasca, o coptură dospită şi sărată.
Tradiţiile pascale au elemente specifice de la ţară la ţară

În Italia, Paştele este precedat de carnavaluri, baluri mascate, parade şi jocuri de artificii. În Vinerea Mare, oamenii poartă cruci în spate, pentru a recrea drumul suferinţei. Tradiţional se mănâncă la masa de Paşti agnellino - miel fript, cu piper. Pentru copii se pregăteşte un cozonac în formă de coroană, acoperit cu bomboane colorate, ovale. Napolitanii pregătesc o plăcintă specială umplută cu brânză şi presărată cu fructe zaharisite.
În a doua zi de Paşti, Palio dell'Uovo este o competiţie unde ouăle sunt vedetele jocului şi are loc un dans special. Sunt multe legende legate de simbolul porumbelului. Una dintre ele povesteşte că imediat după Paşti, în timpul confruntării de la Legnano, milanezii au ştiut că bătălia este în favoarea lor după ce au văzut trei porumbei zburând deasupra bisericii. De atunci, milanezii comemorează evenimentul mâncând prăjituri în formă de porumbel. Tot de Paşti, copiii primesc oul pascal, cu o surpriză înăuntru.
În Duminica Paştelui, în faţa a mii de credincioşi, Papa celebrează mesa de Înviere, în Piaţa San Pietro. De la balconul basilicii, Suveranul Pontif va rosti, în zeci de limbi, tradiţionalul mesaj de Paşte şi binecuvântarea ''Urbi et Orbi''. Liturghia zilei de Paşte se celebrează cu solemnitate. În locul actului penitenţial, se face stropirea cu apă binecuvântată, pentru a aminti de botez.
În gospodăriile din Germania se face curăţenia de primăvară şi se decorează casele cu ramuri înmugurite, narcise, salcie şi mlădiţe de grâu, iar copacii sunt împodobiţi cu ouă.  Copiii se întrec în rostogolirea ouălor colorate prin iarbă sau le ciocnesc la capetele ascuţite, iar copilul al cărui ou nu s-a spart îl obţine şi pe cel spart. În unele regiuni se crede că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate în noaptea dinaintea Paştilor. În casele fermierilor, există obiceiul ca fetele tinere să ofere ouă roşii băieţilor care le plac.

În Austria se pregătesc ouă pentru decor, unele se agaţă la ferestre pe crenguţe de salcie, şi ouă pentru consum. Potrivit tradiţiei, copiii trebuie să găsească ouăle, dulciurile şi micile cadouri ascunse bine de  iepuraşul de Paşti în casă sau în grădină şi se organizează concursuri de ciocnit ouă. Se face o prăjitură în formă de miel, Osterlamm, pe care naşii o oferită copiilor.

În Olanda, la masa ceremonială din Duminica Paştelui, decorată cu ouă colorate şi flori de primăvară, se serveşte Paasbrood, o prăjitură cu stafide. În estul ţării, în fiecare sat se aprinde un foc pe un deal sau un loc mai înalt. Olandezii adună lemne cu multe săptămâni înainte şi se întrec pentru cel mai mare foc. Luni, a doua zi de Paşti, copiii caută ouăle colorate ascunse în jurul casei sau în grădină, iar cei mari fac întreceri de spart ouă, numite eiertikken.

În Ungaria, în Duminica Paştelui, copiii găsesc sub pat cadouri, urmează un mic-dejun tradiţional cu ouă de Paşte, şuncă şi kalács, un fel de pâine dulce cu ouă, nuci şi ciocolată. Credincioşii poartă prin parohie statuia lui Iisus şi bannere religioase, intonând imnuri religioase. A doua zi de Paşti, băieţii stropesc fetele cu parfum sau cu apă parfumată şi îşi urează noroc unii altora, iar fetele îi recompensează cu ouă vopsite.
În Polonia celebrarea Învierii Domnului începe în Joia Mare şi continuă până a doua zi de Paşte. Cel mai important moment este micul-dejun din dimineaţa Paştelui, când se consumă mâncarea binecuvântată sâmbătă. Coşul tradiţional cuprinde câteva simboluri: mielul, adesea din zahăr, ouăle, cârnaţii. Nu lipsesc sarea, hreanul şi pâinea. A doua zi de Paşte se celebrează un obicei tradiţional polonez, śmigus-dyngus, Lunea Umedă. Nimeni nu rămâne uscat în această zi, iar polonezii pot trăi surpriza unor duşuri neaşteptate chiar pe stradă.

În Finlanda Paştele este o culminare a unor succesiuni de festivaluri de primăvară cu date variabile. În noaptea de Paşti, în sud-estul ţării, copiii merg prin localităţi, însoţiţi de un instrument muzical gălăgios. Zgomotul semnifică sfârşitul unei săptămâni tăcute. Cel mai vechi şi mai neobişnuit fel de mâncare tradiţional finlandez este mämmi, un terci de ovăz făcut din apă şi secară dulce.

În Vinerea Mare, în nordul Suediei există obiceiul ca băieţii, echipaţi cu mlădiţe de mesteacăn, să meargă pe la fiecare fermă, unde biciuiesc fetele până când acestea le dau ceva de băut. În seara dinaintea Paştelui, băieţii şi fetele se îmbracă în vrăjitori şi merg în vizită la vecini. Unii lasă o felicitare decorată, sperând că vor primi o bomboană sau o monedă în schimb. Obiceiul de a face scrisori de Paşti este răspândit în special în partea vestică a Suediei, unde misiva este lăsată în căsuţa poştală sau sub uşă, iar identitatea expeditorului rămâne secretă. În provinciile din vest, suedezii se întrec să facă focuri în aer liber.

Majoritatea familiilor din Danemarca sărbătoresc Paştele întâlnindu-se la mesa festivă, împodobită cu decoraţiuni colorate, narcise şi şervete galbene şi roşii. Copiii primesc ouă din ciocolată de la părinţi şi bunici. Cine vrea să primească mai multe ouă de Paşti scrie unui membru al familiei sau unui prieten o gækkebrev, o scrisoare sub forma unui mic poem, fără numele autorului, care trebuie ghicit de cel ce o primeşte. Gækkebrev-ele pot fi decorate cu picturi, fulgi de nea sau colaje. Dacă cel ce primeşte nu ghiceşte identitatea expeditorului într-o anumită perioadă de timp, va trebui să-i dea un ou de Paşte.
În multe părţi ale Angliei “dansatorii Morris” dansează în Duminica Paştelui dansuri foarte vechi, care au menirea să alunge spiritele rele ale iernii. Dansatorii poartă pantaloni albi, eşarfe roşii, pantaloni negri şi pălării de paie cu multe flori.

În nordul Portugaliei, în seara de Paşti un preot trece pe la casele oamenilor cu un crucifix, celebrând Învierea. În Ponte de Lima, în fiecare an, se alege un "mordomo", care plăteşte masa de Paşti pentru tot satul. În sud, în dimineaţa de sâmbătă dinaintea Paştelui, păstorii îşi duc turmele de oi în centrul oraşului pentru a fi binecuvântate. Între specialităţile culinare tradiţionale se află frigănelele de bacallao, un peşte oceanic. În regiunea Tras-Os-Montes se pregăteşte şi o plăcintă cu carne tradiţională.
În ziua de Paşti, clopotele sună cu putere în toată Franţa, vestind Învierea, iar oamenii se îmbrăţişează şi se felicită. Copiii se trezesc de dimineaţă şi caută ouăle împrăştiate prin camere sau în grădină. Meniul tradiţional de Paşti include iedul cu garnitură de legume. Familiile se adună pentru masa de Paşti, care durează cel puţin cinci ore. În unele regiuni se mănâncă o „omletă pascală” din ouăle strânse în Vinerea Mare.