Logo Design by FlamingText.com

Pagina muzicala .

 

PhotobucketLogo Design by FlamingText.com

  Prezentare generala, eseuri,articole,video-muzica,diverse.

 


Pitesti

 

  Pitesti Time

 

 

Image

Curtea de Arges.

 

 

 

 

 

 

Pitesti.

 

Balea Lac-Romania

 

PARCUL BRATIENILOR DE LA FLORICA

In tezaurul de valori al Argesului, isi inscrie numele Vila Bratienilor de la Florica. Vila Florica este parte din domeniul Brătienilor si găzduieşte în prezent Centrul de Cultură Brătianu .
(STEFANESTI, ARGES)

 

Uzina de Autoturisme Dacia-Renault

Dacia 1100
Dacia 1300
Dacia Logan
Dacia Hamster
Dacia Duster

Pitesti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

"Imaginea tesuta din cuvinte se destrama indata ce sosesti la fata locului.Instantaneu, imaginea ticluita prin citire piere ca ceata in fata Soarelui si ramane numai ceea ce vezi cu ochii.”

Simion Mehedinti

 

 

Municipiul Pitesti este resedinta judetului Arges, important centru economic, social- cultural si administrativ si un punct de intersectie a diverselor itinerare turistice nationale, ce duc spre unele dintre cele mai atractive zone ale Romaniei.Orasul este situat pe cursul mijlociu al raului Arges, la confluenta cu raul Doamnei, acolo unde acesta iese din zona dealurilor si intra in campie, desfasurandu-se in amfiteatru, pe mai multe terase. Desi are un aspect modern, primul document scris care il mentioneaza ca asezare stabila, dateaza din 20 mai 1388, din vremea domnitorului Mircea cel Batran.Epoca moderna si cea contemporana au creat conditii pentru afirmare orasului conectat la ritmul dezvoltarii tarii.

 

Mounting created Bloggif

 

Acesta a fost in intregime sistematizat si reconstruit, stabilindu- se zonele industriale la periferie, cartierele noi si moderne de locuinte catre cele trei porti de intrare ale orasului, iar zona administrativa si culturala in centru. Spatiile verzi si de recreere sunt un loc de permanenta atractie pentru cei aproape 200.000 de locuitori,care se intalnesc in Parcul natural “Trivale”, Parcul “Strand” si in alte numeroase parcuri si zone de agrement din oras si din jurul acestuia, unele intinzandu-se de-a lungul lacurilor artificiale ale raului Arges, pe care este construita o mare hidrocentrala. De pe terasa superioara, se deschide o frumoasa panorama a orasului si a modernului sau centru, dominat de piata “Vasile Milea” si de canalul ce serpuieste printre aleile pline de flori si in jurul fantanilor arteziene. Important centru industrial, cultural si universitar, Pitesti este o poarta deschisa spre lume, fiind infratit cu mai multe localitati din diferite tari, printre care Caserta, din Italia. Orasul este animat, in fiecare vara, de numeroasele manifestari, ce se desfasoara in aer liber.

 

"Zece pentru România"
Oraşe cu care ne mândrim- PITESTI

De curând, în eleganta sala a Ateneului Roman din Bucureşti, s-a desfăşurat  cea de-a cincea ediţie , 2009, a Galei "Zece pentru România", organizata de Realitatea Tv. În cadrul  acestui eveniment special au fost acordate premii celor mai buni actori, interpreţi vocali, sportivi, jurnalişti, oameni de afaceri, politicieni, brand-uri româneşti, dar şi oraşele şi liceele cu cele mai multe performanţe.

Proiectul "Zece pentru România" şi-a propus să facă mai cunoscute şi mai apreciate adevăratele valori ale României în acele domenii care îşi aduc contribuţia  la formarea şi la dezvoltarea modernă a ţării, premiza pentru o mai bună recunoaştere a lor şi în plan internaţional.

Câştigătorii au fost desemnaţi ca urmare a unei cercetări realizate de institutele CSOP, CURS, IMAS si INSOMAR

1. Oraşele aflate pe primul loc la egalitate Clujul si Constanta, au cele mai înalte standarde de viata din tara.
2. Braşov
3. Timişoara
4. Arad
5. Bacău
6. Piteşti
7. Sibiu si Iaşi
8. Baia Mare şi Satu Mare
9. Târgovişte
10. Reşiţa si Ploieşti

Oraşul Piteşti a fost nominalizat pe locul 6 în topul oraşelor ţării.
Pe lângă rapida sa dezvoltare şi modernizare în plan urbanistic, acest oraş ce se numără printre cele mai vechi din România, demolat aproape în întregime în regimul trecut, a reuşit să se impună în top-ul celor zece oraşe ale României  şi prin dinamica sa activitate internaţională, pusă în evidenţă şi de numeroasele înfrăţiri cu diferite localităţi din lume.

Astfel, din anul 1972 există semnat un Acord de înfrăţire cu oraşul italian Caserta. În anul 2000 acordul de colaborare al celor două oraşe a fost reînnoit.

Din anul 2000 datează înfrăţirea dintre oraşul nostru şi oraşul american Springfield, statul Ohio. În acelaşi an s-a realizat înfrăţirea trilaterală Kragujevac-Springfield-Piteşti.

În anul 2006, prin HCL nr. 101/16.03.2006 a fost aprobat Acordul de Cooperare cu provinciile Cabinda şi Zaire din Republica Angola.

Tot în anul 2006 s-a semnat Acordul de Înfrăţire cu oraşul Multinlupa - Republica Filipine - aprobat prin HCL nr. 410/28.11.2006.

În vara anului 2007, la Bydgoszcz, în Polonia, a fost semnat acordul de cooperare între Piteşti şi Bydgoszcz.

Prin intermediul Organizaţiei Casa Europei Salonic, Piteştiul colaborează cu organizaţii şi oraşe din Grecia. (informaţii de pe  site-urile:www.pitestiromania.ro/ www.primariapitesti.ro)

Marilena Rodica Chireţu

Publicat pe ziarul virtual "2 Duerighe"-Roma

 

Itinerarii ale iernii de basm.

 Hotelul de Gheaţă, Bâlea Lac, în Munţii Făgăraş-Argeş.

 

 

 

Valea Argeşului, leagăn al legendei şi al istoriei străvechi de la poalele Carpaţilor Meridionali, este şi una dintre zonele cele mai pitoreşti ale României, de o frumuseţe deosebită, de la câmpiile fertile din sud, până la vârfurile semeţe ale munţilor Făgăraş.

Aici, într-o căldarea Glaciară, adică  în acea depresiune circulară aflată, în general, în regiunile înalte ale munţilor, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar, se află Lacul Bâlea , ce se întinde pe o suprafaţă de  4,6 ha, la o altitudine de 2034 m. Pe malul lacului, se află cea mai frumoasă cabană semilacustră, unde se adăpostesc turişti şi sportivi, fiind unul dintre cele mai importante centre ale sporturilor de altitudine din Carpaţii României.

Situată in inima masivului Făgăraş, cel mai grandios complex montan al Munţilor Carpaţi, zona Bâlea Lac, face parte din rezervaţia naturală  cu acelaşi nume. Se întinde pe o suprafaţă de 180 ha  şi prezintă un relief glaciar tipic cu terase, vale în formă de "U", dominat de creste adânc crenelate.
Peisajul de o frumuseţe austera, unica este copleşitor, atât vara, dar mai ales în anotimpul alb. Atunci, ai impresia că s-a mutat aici fascinanta lume a nordului îngheţat, cu mantia înaltă a zăpezii sclipitoare, care pare că se contopeşte cu spuma albă a norilor.

În acest peisaj invernal de basm, se înalţă  singurul hotel de gheaţă din Europa de Sud-Est, finalizat întotdeauna în ajunul marilor sărbători, când turiştii, din ţară şi din străinătate, încep să sosească.

Hotelul de gheaţă a fost construit pentru prima dată în urma cu trei ani şi şi-a câştigat o binemeritata notorietate. Chiar dacă uneori cu întârziere din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, întotdeauna se înalţă lângă hotel şi Biserica de Gheaţă, inaugurată, de obicei, în ajunul sărbătorii Bobotezei.

Biserica de gheata de la Bâlea Lac are caracter ecumenic şi este deschisă gratuit tuturor vizitatorilor, indiferent de religie şi poate şi de aceea, unii tineri aleg să se căsătorească religios în această biserică.

Suprafaţa totală de construcţie a hotelului este de aproximativ 650 de metri pătraţi şi dispune de zece camere duble, un Ice Bar, un Ice Restaurant şi o esplanadă cu expoziţie de statui din gheaţă.
Fiecare camera poarta numele unui filozof cunoscut, roman sau străin, şi este expusă în fiecare o prezentare a acestuia.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, gustarea şi desertul  sunt servite pe farfurii din gheată. Anul acesta, construcţia hotelului de gheata a fost finalizata în zece zile.

Turiştii sunt încântaţi de Ice Hotel, iar mulţi dintre ei încercă anul acesta pentru prima dată experienţa unei nopţi răcoroase.

Dacă anul trecut tema proiectului „Ice Hotel” a fost „Classic”, anul acesta sloganul este Ice Hotel „Cold Think”- „Gândeşte la rece”.

Primii turişti din această iarnă cazaţi in Hotelul de gheaţă sunt 20 de englezi care îşi vor petrece aici noaptea de Revelion.

De menţionat, de asemenea, că această minunată zonă turistică se află pe sinuoasa şi fascinanta şosea Transfăgărăşan care, traversând Carpaţii prin zonele cele mai înalte, face legătura între cele două mari regiuni istorice ale României: Muntenia şi Transilvania.

Deşi la fiecare sfârşit de iarnă, razele soarelui încep să topească această minunăţie a naturii şi a omului, nimic nu-l împiedică să reconstruiască  în fiecare iarnă această adevărată sculptură în zăpadă şi în gheaţă de pe malul Lacului Bâlea: Hotelul şi Biserica din gheaţă o adevărată mândrie turistică şi artistică a  judeţului Argeş.

Marilena Rodica Chireţu

 

O lacrimă a tipului, a istoriei, a artei

Catedrala Curtea de Argeş- istorie şi legendă.


Catedrala Curtea de Argeş se înalţă pe pământul străvechi al uneia dintre Ţările Române mediev
ale, Valahia, care adăposteşte şi a văzut crescând de asemenea, oraşul lui Bucur, ciobanul care ar fi întemeiat, conform legendei, capitala de astăzi a României, oraşul Bucureşti.

Pe firul gândului şi al apei ce scaldă  legendarul ţinut al judeţului Argeş. Mă întorc în timpurile îndepărtate când, la sudul tarii de astăzi, dealurile domoale, munţii măreţi, pădurile dese şi bogatele livezi se întindeau, cu generozitate, între braţele râurilor care traversează acest pământ al istoriei şi al misterului.

Ochii verzui ai numeroaselor lacuri colinare sau de câmpie, împletite cu privirile albastre ale lacurilor de munte, par să caute încă răspunsuri la misterele ce învăluie pământul lui Dracula şi al altor mari domnitori români. Între aceştia, Mihai Viteazul, cel care în 1600 a reuşit, chiar dacă pentru scurt timp, să unească cele trei ţări române, realizând astfel, prima lor unire. Conform documentelor vremii, (din 6 iulie, 1600), Mihai Viteazul a devenit primul Principe al Valahiei, al Transilvaniei şi al întregii Moldove.

Tradiţia şi izvoarele istorice spun că  în acest ţinut de la poalele Munţilor Făgăraş unul dintre primii domnitori vlahi a hotărât să ridice în mirificul peisaj o construcţie cum nu mai exista niciuna  nicăieri. Numele său a rămas învăluit în negura vremurilor şi de aceea este cunoscut în istorie sub numele de Negru Vodă.
 
Într-o zi, Negru Vodă, împreuna cu un arhitect şi meşterul Manole, însoţit de cei nouă pricepuţi meseriaşi ai lui,  au mers în recunoaştere de-a lungul râului Argeş pentru a căuta cel mai bun loc unde să fie înălţată o mănăstire. La un moment dat,  s-au oprit într-un loc de o sălbatică şi ciudată frumuseţe, unde se vedeau ruinele unei construcţii niciodată terminată. Curios, domnitorul a întrebat pe un cioban de ce fusese părăsită acea clădire. Acesta i-a răspuns că prin părţile acelea bântuiau spiritele rele, pământul era blestemat şi nimic nu se putea construi până la sfârşit. Negru Vodă însă, s-a arătat mai degrabă amuzat de acea poveste şi a hotărât că acela va fi locul unde va fi înălţată mănăstirea sa nemaiîntâlnită..
Conştient de calităţile sale artistice şi de priceperea lucrătorilor săi, meşterul Manole a hotărât să împlinească visul şi dorinţa Domnitorului său.

Curând însă, va fi avut trista surpriză de a vedea că, într-adevăr, nimic nu se putea ridica pe acel pământ. Tot ceea ce se construia ziua, se prăbuşea noaptea, ca într-un basm ciudat.
Frământat de gânduri, Manole a avut o revelaţie onirică pe care a făcut-o
imediat cunoscută lucrătorilor săi.

Mănăstirea va putea fi ridicată doar dacă se va sacrifica, între zidurile sale, prima femeie, soţie sau soră, care în ziua următoare va fi venit cu prânzul la soţul sau fratele său. “Cei nouă meşteri mari cu Manole zece”  au acceptat ideea sacrificiului suprem din marea dorinţă de a face pe plac ambiţiosului domnitor, dar şi din convingerea că nicio operă de artă valoroasă nu  se poate realiza fără un mare sacrificiu.

Ziua următoare, cocoţaţi pe schelă, spre ora prânzului, toţi aşteptau cu sufletul la gură să vadă cine va fi prima femeie care va sosi.
La un moment dat, de departe a apărut silueta femeii care aducea de mâncare şi Manole a recunoscut-o tot mai bine pe soţia sa care era şi gravidă. Îndurerat, a implorat cerul să stârnească o furtună pentru a o determina să se întoarcă acasă.  Vântul începu să agite norii, să aplece copacii, chemând ploaia. Însă devotata Ana, soţia lui Manole, fără să bănuiască ceea ce avea să se întâmple, nu abandonă drumul, conştientă de datoria ei, aceea de a duce de mâncare soţului său.

Sosi durerosul moment în care cei zece meşteri începură din nou să înalţe ciudata construcţie, îngropând între ziduri trupul fragil al Anei. Cu lacrimi în ochi şi o mare durere în suflet, Manole  vedea şi auzea cum soţia sa se stingea între pietrele şi  cărămizile reci. Vocea ei plăpândă, tot mai stinsă, care îl implora să nu o mai facă să sufere, se stinse cu totul în cele din urmă

Noaptea îşi întinsese vălul său negru peste sufletele celor zece meşteri  iar zorile anunţau un soare strălucitor. Un soare îndurerat şi el, chiar dacă de data aceasta mănăstirea era în picioare, înălţându-se mândră în absoluta ei frumuseţe.

Fericit, Negru Vodă s-a arătat imediat fascinat de frumuseţea mănăstirii atât de mult încât a fost străpuns de un gând negru, generat de nemărginita sa ambiţie. A hotărât în sinea sa că cei zece meşteri va trebui să moară şi ei ca să nu mai construiască niciodată o mănăstire ca a lui. Zis şi făcut; în timp ce meşterii se găseau încă pe schelă, Negru Vodă a ordonat să fie luată. Rămas pe acoperiş Manole  încercă să se salveze, precum Icar, construindu-şi aripi din lemnul rămas acolo sus. Nu a reuşit, iar zborul său s-a frânt, căzând pe pământ.

Legenda spune că, îndurerat, pământul a făcut să răsară un fir de apă , o lacrimă a sa, care este astăzi Fântâna lui Manole.
Aici, poposesc fascinaţi călători din toate părţile pentru a admira splendoarea catedralei valahe, sinuoasele sale  turnuri aurite şi măreţia pietrelor care mai păstrează încă răceala şi durerea sacrificiului suprem, acela făcut pe altarul artei şi al frumosului artistic.

Marilena Rodica Chireţu

 

 

 

 

Image by FlamingText.com


Manastirea Aninoasa-Monastero Aninoasa(Arges)Romania

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atractii turistice ale Judetului Arges.

Manastirea Argesului

Despre Legenda Manastirii Curtea de Arges

Geniala creatie populara, legenda Mesterului Manole este chiar povestea ctitoririi Manastirii Curtea de Arges. Pentru mesterul pe care literatura anonima romaneasca l-a facut nemuritor, creatia a insemnat migala, truda, daruire de sine si - in final - jertfa. Potrivit legendei, dupa ce si-a zidit sotia la temelia constructiei (pentru ca peretii sa nu se mai surpe), Manole a fost abandonat pe turla, astfel incat ctitorul sa fie sigur ca acesta nu va mai ridica o manastire la fel de mare si la fel de frumoasa. Iar mesterul si-a facut aripi din sindrila si a sarit din inaltimea sfantului locas, ca Icar. Numai ca, a sfarsit la fel de trist, prabusindu-se langa mandrele ziduri pe care le ridicase, iar sufletul sau s-a transformat in apa unei fantani care exista si in zilele noastre. Dar care e istoria adevarata a Manastirii Curtea de Arges?

Considerata prima resedinta a Tarii Romanesti, Curtea de Arges este o asezare incarcata de istorie si legenda. De altfel, in aceasta zona, pe cursul superior al Argesului, se afla vestita Argedava, cetate de scaun a regelui Burebista. Iar mai apoi, dupa sute de ani, tot pe Valea Argesului vor fi ridicate cele dintai capitale ale Tarii Romanesti. Aici, pe aceste locuri, domnitorul Neagoe Basarab (1512 - 1521) a ales sa ctitoreasca Manastirea Argesului, considerata peste veacuri cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca de la noi. Este o realizare cu care Neagoe Basarab a ramas in istoria neamului, contributie voievodala la patrimoniul national, alaturi de lucrarea sa personala “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie”, considerata prima creatie de valoare universala a literaturii romane, un adevarat testament politic, pedagogic, filozofic si enciclopedic.

Lucrarile au inceput in anul 1514, din dorinta lui Neagoe Basarab de a se ridica un monument fara seaman, si s-au finalizat dupa trei ani, astfel incat, la 7 ianuarie 1517, ctitorul dadea de stire ca este gata “Manastirea domniei mele de la Arges”. Din pacate, cu toate eforturile pe care Neagoe Basarab le-a facut (mergand pana la a sacrifica podoabele si bijuteriile doamnei sale), voievodul nu a mai apucat sa vada Manastirea zugravita, murind inainte ca picturile de pe pereti sa fie finalizate.

Potrivit unor izvoare istorice, Neagoe Basarab a ridicat Manastirea Curtea de Arges pe fundatiile unui locas mai vechi, care fusese chiar sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti, pe care constructorii au gasit-o “daramata si neintarita”. In forma sa finala, Manastirea - cunoscuta, din 1739, sub numele de “Biserica Episcopala” - devine resedinta Episcopiei Argesului (scaun episcopal intre 1739 si 1748, dar si dupa 1990). Tot aici se afla si paraclisul (capela) cu hramul "Sfanta Mucenita Filofteia" (sarbato-rita pe 7 decembrie), martira de neam valah, sud-dunarean, ocrotitoarea Manastirii prin sfintele ei moaste asezate in Catedrala Episcopala. Manastirea este si locasul de canonizare, la 16 august 1517, a Sfantului Ierarh Nifon (fost Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Munteniei).

Aici este locul in care au fost asezate moastele sale, in sicriu de argint, placat cu aur, si de pastrare a capului si a mainii drepte ale Sfantului, primite in dar de Neagoe Basarab de la calugarii athoniti, iar din 1949 - trimise ca odoare la Catedrala Mitropolitana Sfantul Dumitru, din Craiova. In pronaosul bisericii se afla mormintele domnitorilor Neagoe Basarab si Radu de la Afumati si ale membrilor familiei regale (regele Carol I, impreuna cu Elisabeta si regele Ferdinand, cu Maria). Tot la Curtea de Arges este pastrata si Evanghelia Invierii din Sambata Mare, scrisa cu litere de aur de Regina Elisabeta.

Adevarata bijuterie arhitectonica, Manastirea Curtea de Arges este una dintre cele mai reprezentative constructii bisericesti ale secolului al XVI-lea, ctitorie care a starnit admiratia calatorilor straini care si-au gasit adapost in chiliile sale. Unul dintre acestia a fost Paul de Alep (1627 - 1669), cleric ortodox melchit, originar din Siria, care l-a insotit - ca arhidiacon si secretar - pe patriarhul Macarie de Antiohia (tatal sau), intr-o calatorie prin Moldova si Tara Romaneasca. In timpul acestei calatorii, Paul de Alep a scris un jurnal foarte important pentru informatiile sale geografice, politice, sociale si culturale, in manuscris existand si o referire la Manastirea Argesului, care era considerata “una dintre minunile lumii”.

Marilena Rodica Chiretu