Logo Design by FlamingText.com
Pământul se roteşte
în jurul axei sale,
timpul se împodobeşte
cu rochia-i de petale,
cu flori si rândunele,
căci ne-ncălzeşte iară
şi-n nopţile cu stele
 frumoasa primăvară.
Se mai roteşte o dată
şi vara e la mare
cu un colac înoată ,
copiii stau la soare
căci apa-i agitată.
Apoi soseşte toamna
în frunze îmbrăcată,
bogată este doamna
de fructe sărutată.
Când soarele trăieşte
departe in larga zare
iarna se cuibăreşte
şi frigul este mare.
Sunt anotimpuri care
timpul  îl împletesc,
sunt patru pe-o cărare,
copiii le iubesc.
Nu-i timp mai luminos
în  pacea armoniei,
căci e cel mai frumos
anotimpul copilăriei.
 
 
 
 <
Primavara
Pe crenguţa unui măr, stă si-asteapta primavara
să-nflorească-n straie roz mugurele ce visează,
că în lacrimi se topesc norii ce se-adună seara,
că albastru este cerul ce în ochii mei dansează.
Stau şi eu langă fereastră şi aştept vântul să spună
că vremea lasă să cadă rochia-i lunga lânga-o floare,
că se- îmbracă-n ghioceii ce gătesc ca pe-o zână,
poeniţa dintre munţii ce-au simtit iarna că moare.
Stă pe clipa unui gând simfonia primaverii,
poezia o să plângă când în soare se va pierde,
dar în carte o s- adun toate versurile verii,
pe coperta o să aşez timpul colorat in verde;
cum e lacul din pădure,
când simţim miros de mure,
cum e marea liniştită,
de valuri ademenită;
verde ca privirea mea,
ca iubirea ce mă vrea…
 
 
Primăvară strop de rouă
Dimineaţa s-a trezit
într-un strop timid de rouă
şi departe a zărit
primăvara-n haină nouă.
Şiruri lungi de rândunele
cerul albastru au brăzdat
să o întâmpine şi ele
la căsuţa lor din sat.
Nici pădurea ni-i străină
de o veste aşa mare,
din frunziş însă suspină
ghiocelul stând la soare.
Primăvară strop de rouă
pe obrajii de copii,
vino să trezeşti când plouă
basmul frunzelor târzii!
Primăvara
Soarele se trezeşte,
căldura o dezgheaţă,
si frigul amorţeşte
pe ramuri şi pe faţă.
Un cant de păsărele
in cuiburi se împleteşte,
timid, prin rămurele,
o raza străluceşte
si pajişti înverzesc,
iar florile în culori
iubirea dăruiesc,
buchete de splendori.
 
 
O brânduşă dolofană
O brânduşă dolofană,
cu obrajii întinşi la soare,
sta pe-o pajişte montană
bosumflată pe o floare
care i-a făcut o rană
pe o frunză ce o doare.
În hăinuţa-i colorată
în nuanţa câmpului
când şi vara e sculată
din somnul pământului,
tot aşteaptă cu ardoare
o fetiţă să sosească,
s-o pună de sărbătoare
în cosiţa ei frumoasă
şi s-o ia la ea acasă.
Pe un fir de garofiţă
Pe un fir de garofiţă
s-a oprit un gândăcel
să privească-n poieniţă
cum adună-un băieţel
un buchet de romaniţă.
Se întreabă cu mirare:
„Ce-o să facă cu el oare!?”
Şi-ncepu apoi să zboare.
Iute a trecut şi vara
şi-n poiana colorată
gândăcelu-i supărat
că nu-i cald ca altădată,
a răcit în gât un pic,
că e frig şi el e mic.
Dar băiatul, cu răbdare,
îi dă ceai să bea pe care
l-a făcut din romaniţă
 că e multă-n  poieniţă.
Notă:
Romaniţa- muşeţelul =plantă medicinală
 
 
Laleaua-i o simfonie
Astăzi florile trăiesc
ziua lor de sărbătoare,
la oglindă se gătesc
să nu uite vreo culoare.
Primăvara le zâmbeşte
într-un vers de poezie,
iar laleaua ne vesteşte
că mai scrie o simfonie.
Toată strada se pictează
în culori de primăvară,
iar fetiţele dansează
în rochiţele de seară.