Logo Design by FlamingText.com

<

Logo Design by FlamingText.com


Pagina muzicala/musicale.

În luminişul din pădurea-nmugurită
Pe patul iernii primăvara a-nflorit
şi anotimpul s-a topit în suferinţă,
ca trupu-mi de speranţă chinuit,
de dorul vieţii  pândit de nefiinţă.
Mă mai cufund în liniştea tăcerii,
dar florile mă cheamă la fereastră,
să le îmbrac în haina primăverii,
iar pe pervaz să mai aşez o glastră.
Aş vrea să fiu măcar o lăcrămioară,
să plâng frumos, cu lacrimi clopoţei,
parfumul ei să-l am, căci mă-nfioară
când amintirile le depănam in trei.
Ce mai contează timpul care trece
când ne-am trăit poveştile în doi!?
Oricum, doar poezia mă petrece
şi valsul florilor răsună  iar în noi.
În luminişul din pădurea-nmugurită
o să-mi ascund şi visuri, şi dorinţe,
ca în lumina sfântă să fiu învăluită,
să scriu din nou, să uit de suferinţe.
Marilena Rodica Chireţu
11.03.2017

Timpul stă pe valuri
Timpul stă pe valuri şi se scurge agale,
priveşte spre păsari cum alungă ceaţa,
străluceşte luna ce-mi răsare-n cale,
e iubirea ta luminându-mi viaţa.
Îmi îmbracă trupul în vălul uitării,
clipe de răstrişte să topim în drum,
freamătă dorinţa ca şi spuma mării,
rochia de mireasă o păstrez şi-acum.
Vine primăvara printre fulgii iernii,
înflori-vor merii în priviri de dor,
noi, tot împreună, şi la ceasul serii,
în grădina noastră florile nu mor.
10.02.2014

Primavara
Pe crenguţa unui măr, stă si-asteapta primavara
să-nflorească-n straie roz mugurele ce visează,
că în lacrimi se topesc norii ce se-adună seara,
că albastru este cerul ce în ochii mei dansează.
Stau şi eu langă fereastră şi aştept vântul să spună
că vremea lasă să cadă rochia-i lunga lânga-o floare,
că se- îmbracă-n ghioceii ce gătesc ca pe-o zână,
poeniţa dintre munţii ce-au simtit iarna că moare.
Stă pe clipa unui gând simfonia primaverii,
poezia o să plângă când în soare se va pierde,
dar în carte o s- adun toate versurile verii,
pe coperta o să aşez timpul colorat in verde;
cum e lacul din pădure,
când simţim miros de mure,
cum e marea liniştită,
de valuri ademenită;
verde ca privirea mea,
ca iubirea ce mă vrea…
Marilena, 1.03.2010.
Primăvara-i doar iubirea din noi
Mă întorc cu faţa iar spre primăvară
aştept să-nmugurească pomii în livezi,
timpul se învârteşte şi de-i-cald afară,
privirea se îmbracă în straiele lui verzi.
Rămân doar fulgii jucându-se pe păr,
dar cu-un sărut tu îi topeşti în noapte,
şi în obraji aduci petalele de măr
iar buzele-nfloreşti în parfumate şoapte.
Departe este iarna când ne-am cunoscut,
şi drumul l-am croit mergând către vară,
acum nu mai contează vremea ce-a trecut
căci ne iubim din nou ca prima oară.
Împreună suntem în grădina noastră
chiar dacă-i zăpadă, frig, noroi sau ploi,
la fereastră am pui muşcate în glastre;
primăvara-i doar iubirea din noi.

 
A mai trecut un an…
A mai trecut un an cu dorul de ninsoare,
căci tristă este iarna când trupu-i este gol,
dar voi păstra lumina din noaptea visătoare
când cerul s-a aprins din stele ce nu mor.
Mai cred încă în basme cu ochii poeziei,
căci lumea e măruntă, dorinţele sunt mari,
doar eu pot să înalţ castelul fanteziei,
cu mintea ce rămâne copil şi peste ani.
Doar gerul va muri căci primăveri mai sunt,
nicicând nu au rămas în gheaţa din privire,
în stropul de speranţă păstrez acel cuvânt
ce va topi zăpada în ploaia de iubire.
În fir de mărţişor
În lacrima zăpezii e dragostea de viaţă
ce împleteşte gândul în fir de mărţişor,
căci ghiocei răsar din florile de gheaţă
şi primăvara cânta balada ei de dor.
Pădurea ar dori copacii să-nfrunzească
iar păsările vor din nou la cuibul lor,
livezile de gheaţă visează să-nflorească,
căci frigul a muşcat crenguţele ce dor.
Brânduşe să trezească poiana adormită,
iarna să se topească sub razele de soare,
durerea să se ducă din neaua troienită,
din lacrimi să răsară în case câte-o floare.
Un mărţişor să-mi dai, să îmi alin tristeţea,
o pasăre să fie, pe pieptul meu să stea,
în zborul ei să-aducă şi-n sate frumuseţea,
după o vreme-n care a tot căzut o stea.
Să vină primăvara, obrajii să-i aprindă,
ca florile de măr din pomul împlinirii,
iar buzele fierbinţi iubirea să cuprindă;
cireşul să zâmbească în clipa dăruirii.
Marilena Rodica Chireţu
15.02.2012
Sa chemam primavara….
Sa chemam primavara sa spele pamantul
de lacrimile iernii, de vant si de ploi,
cu verdele campului si roua din soare
s-acopere timpul murdar de noroi.

Sa rugam primavara sa ramana-n livada
cuvinte sa- nfloresca in petale de mar,
randunica s-aduca pe aripi culoarea
din zarea ce-ntinde un arc de carari,

sa impleteasca un cuib din ganduri uitate
acasa intre crang si zavoi.
Sa chemam primavara,
caci doar ea da viata
iubirii lasate in coltul de umbre
ce plang radacina din noi.
Marilena Rodica Chiretu- 8.03.2009
As vrea sa opresc frumoasa primavara
Ma topesc in miezul gandurilor
ca o albina in cuibul unei flori,
gust aroma cuvintelor scrise
de ramurile primaverii, imbratisate
in corole rotunde ca un soare.
Vantul respira printre undele virtuale
improspateaza tinutul meu de istorie
adormita pe pajistile de legenda.
Cantecul fluierului trezeste culorile
si urca ciobanul si turma sa
spre mandria muntilor de basm,
deschide scarile amfiteatrului nostru,
dincolo de cer rasare alt acoperis.
As vrea sa opresc frumoasa primavara
in sarutul unui unic anotimp,
as vrea sa am mereu sufletul florii
care strange in bratele petalelor
aromele celor mai diverse iubiri,
as vrea sa invalui in verdele matasii
dealurile in noptile fara stele,
sa aprind in inima Terrei
focul iubirii fara ani
si sa transform noroiul pasilor tristi
in urcioare cu apa curata de fantana
ca sa bem izvorul proaspat al pacii;
as vrea sa opresc frumoasa primavara
ca sa imi mai spuna cat ma iubesti...
Marilena Rodica Chiretu
24.04.2009
Dalle labbra della primavera…
Dalle labbra della primavera
è sceso il pensiero
nel bocciolo di un fiore,
tra due rami
come il mio amore
tra le tue braccia.
Il pesco ha acceso
le sue guance rosee
come un bacio
sul petalo della pelle,
avvolgendo il corpo nudo
nel ricamo della nuova stagione.
Sul tetto dei pensieri
sta anche il volo libero della rondine,
si aprono le cupole delle magnolie
e dei tulipani,
il prato degli sguardi
apre la porta dell’anima
perché entri la luce che mi porti
nell’abbraccio delle nostre terre.
Marilena Rodica Chireţu 9.05.2011
Fereastră spre iubire
O să se stingă iarna în propria-i ninsoare
când timpul va uita că a mai trecut un an,
şi vom ierta lumina când moare la hotare,
iar iarba o vom ierta că nu-i grâul din lan.
Acolo creşte pâinea şi suferă pământul,
în lacrima sudorii pe-un câmp rătăcitor,
şi în scânteia minţii ce a închis cuvântul
în pumnul ce mai strânge tăcerile ce dor.
Fereastra lumii stă pe stropul de culoare,
eu văd cercul de foc cum arde depărtarea
şi sper să se întoarcă speranţe călătoare,
căci şi aici sunt munţi ce îşi sărută marea.
Tristeţea o s-o sting în macul din poiană,
când flăcări de petale vor arde nostalgia,
o să mă bucur iar că sunt la mine-n ţară
şi nu mi-am rătăcit pe drum melancolia.
Fereastra o deschid spre vremea de iubire,
chiar dacă frigul muşcă obrajii primăverii,
cu-un firicel de floare şi dulcea ta privire
o să-înfloresc şi iarba în dorul mângâierii.
Marilena Rodica Chireţu
27.01.2011
Aş vrea să fiu o clipă însorită….
Aş vrea să fiu o clipă însorită
să pot străpunge flacăra privirii,
s-aprind pe buze floarea veştejită,
să luminez tăcerile iubirii.
Aş vrea din freamătul pasiunii
culoarea vie a dorinţelor târzii,
fiorii verii pe cărările pădurii,
aş vrea o clipă doar aici să fii.
M-am îmbrăcat în rochia de mireasă
când mugurii abia stăteau pe ramuri
cu drag aprind poveştile în casă,
şi visurile le-mpletesc la geamuri.
Dar zboară gândul cu aripi de lumină,
căci zarea noaptea minţii risipeşte,
ascult iubirea ta ce picură-n surdină
ca cerul ce-n priviri se cuibăreşte.
Marilena,18.08.2010
 
Vorrei essere un attimo soleggiato…
Vorrei essere un attimo soleggiato
trafiggere la fiamma dello sguardo,
sulle labbra accendere il fiore sfiorito,
illuminare i silenzi dell’amore.
Vorrei dal fremito della passione
il colore vivo dei tardi desideri,
i brividi dell’estate sui foschi sentieri
vorrei almeno un attimo che qui ci sia.
Ho indossato l’abito da sposa
quando i boccioli spuntavano sui rami,
accendo con amore le favole in casa,
alle finestre intreccio ancora i sogni.
Ma il pensiero vola con ali di luce,
disperde l’aurora la notte della mente,
ascolto il tuo amore che goccia in sordina
come il cielo che nello sguardo si annida.
Marilena,18.08.2010
Ne desparte doar o primavara…
Privesc de la fereastra
cat de lunga este iarna
fara poezia cuvintelor,
fara muzica frunzelor
in copacul cu doua radacini.
Impletesc firul gandului
care sa ma duca la tine,
pe stanca maslinilor,
langa gardul viu al lendrilor,
de-a lungul drumulul Adriaticii,
pentru a respira aromele amintirilor.
Este frig in inima lui martie,
zeul razboiului intre ieri si azi;
ramane insa calda respiratia visului
crescut pe spatele comorilor tale,
mostenire grea pastrata in izvoare,
in sufletul podului de piatra.
Stau la fereastra si te astept sa-ti spun
ca nu marile si muntii ne despart,
ci parfumul marului cu aceeasi radacina,
al fructelor coapte in aceleasi palme,
zborul liber intre oglinzile a doua ferestre
care sa topeasca anotimpurile
in una singura,
poezie in muzica,
muzica intr-o fantana;
ne desparte doar o primavara
a fluierelor mele ce rasuna de departe…
Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010
Ci separa solo una primavara…
Guardo dalla finestra
quant’è lungo l’inverno
senza la poesia delle parole,
senza la musica delle foglie
nell’albero dalle due radici.
Intreccio il filo del pensiero
che mi porti da te,
sulla roccia degli olivi,
presso la siepe degli oleandri,
lungo la strada dell’Adriatico,
per respirare gli aromi dei ricordi.
Fa freddo nel cuore del marzo,
il dio della guerra tra ieri ed oggi,
rimane però caldo il respiro del sogno
cresciuto sulle spalle dei tuoi tesori,
eredità pesante custodita nelle sorgenti,
nell’anima del ponte di pietra.
Sto alla finestra e ti aspetto per dirti che non i mari e le montagne
ci separano,
mai il profumo del melo con la stessa radice,
dei frutti maturati negli stessi plami,
il volo libero tra gli specchi di due finestre
che sciolga le stagioni in una sola,
la poesia in musica
la musica nelle fontane;
ci separa solo una primavera
delle mie zampogne che risuonano lontane…
Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010
Pe gene a ramas o lacrima…
De- abia imbobocite ramurile primaverii
rotunjesc florile in cupole
mangaiate de soare,
pajistile intind matasea verde-crud
peste culmile domoale
ale dealurilor si ale muntilor
in timp ce cuiburile se topesc
sub ploaia deasa si rece a zorilor
in pumnul pamantului care tremura
printre flacarile maruntaielor sale.
Intre paradisul unui migdal in floare
si intunericul luminii stinsa de ziduri
este infernul furtunii care scutura
petalele pomilor inainte de vreme.
Paraiele curg vesele si nevinovate
spre generozitatea marilor,
curge si timpul printre degetele vietii
spre marea durerii care plange
impreuna cu clopotele.
Pasii greoi saruta noroiul
ca sa ne ierte pacatul
de a fi smuls o floare
inaintea apusului culorii sale.
Chipul unui munte
este scaldat de lacrimile norilor,
freamatul fierbinte al inimii
le va usca treptat, treptat
dar una va ramane pentru totdeauna
pe genele privirilor
pentru a spune povestea
primaverii stinse
inainte de a inflori...
Marilena Rodica Chiretu
15.04.2009
Sulle ciglia è rimasta una lacrima…
Appena sbocciati i rami della primavera
arrotondano i fiori nelle cupole
accarezzate dal sole,
i prati stendono la seta verde- crudo
sulle cime miti dei colli e delle montagne
mentre i nidi si sciolgono
sotto la pioggia fitta e fredda dell’alba
nel pugno della terra che trema
fra le fiamme delle sue viscere.
Tra il paradiso di un mandorlo in fiore
e il buio della luce spenta dai muri
c’ è l’inferno della tempesta
che scuote i petali degli alberti da frutta prima del tempo.
I torrenti scorrono allegri e innocenti
verso la generosità dei mari,
scorre anche il tempo tra le dita della vita
verso il mare del dolore che piange insieme alle campane.
I passi pesanti baciano il fango
per farci perdonare il peccato
di aver stappato un fiore
prima del tramonto del suo colore.
Il volto di una montagna
è bagnato dalle lacrime delle nuvole,
il fremito fervido del cuore
le asciugherà man mano,
ma una rimarrà per sempre
sulle ciglia degli sguardi
per raccontarci la storia della primavera spenta prima di fiorire…
Marilena Rodica Chiretu
15.04.2009
Clopotul rasuna in padure...
Dintr-o biserica a fugit clopotul,
s-a aşezat pe verdele crud al primăvăraticilor ramuri,
trunchiuri înalte şi drepte deschid corolele copacilor
spre bolta înnourata a cerului,
paşii anotimpurilor calcă negrul pământului, 
plânge mantia frunzelor umede
în lacrimile vremurilor.
Acolo, in cercul stejarilor brodaţi,
în coloanele infinite ale brazilor,
se stinge mirosul de ceară în parfumul răşinii,
întunericul în clipa luminii.
Pe fierul rece al clopotului
se aşează zborul liber al unei vrăbii
făcându-l să răsune
în adierea vântului îndurerat,
transformă furtuna
în concertul pădurii
cu copaci diverşi.
Cât aş vrea
sa vină o alta primăvară
şi muşcatele să zâmbească din nou
în roşul
de la ferestrele bisericii noastre.
Marilena-31.03.2009
La campana risuona nel bosco…
Da una chiesa è scappata via
la campana,
si collocò sul verde crudo dei rami primaverili,
tronchi alti e dritti aprono le corolle
degli alberi
verso la volta annuvolata del cielo,
i passi delle stagioni calpestano il nero della terra,
piange il manto delle foglie umide nelle lacrime dei tempi.
Là, nel cerchio delle quercie ricamate,
nelle colonne infinite degli abeti,
si spegne l’odore di cera
nel profumo di resina,
il buio nell’attimo di luce.
Sul ferro freddo della campana
si siede il volo libero di un passero
facendola risuonare
nel soffio del vento sofferto,
trasforma la tempesta
nel concerto del bosco
con alberi diversi.
Quanto vorrei
che venga un’altra primavera
e i gerani sorridano di nuovo
nel rosso
dalle finestre della nostra chiesa!
Marilena-31.03.2009
O floare de primăvară
S-a deschis la fereastra gândului
o floare de primăvară,
s-a topit pe oglinda privirii
ultimul glas al iernii
şi noi  vom păşii din nou împreună
pe cărarea livezii cu meri,
unde ne-am împletit paşii verii
şi ne-am rotunjit dorinţele
în palmele fierbinţi ale toamnei
ce vor coace din nou
fructul iubirii
şi vor deschide petalele
unei alte flori de primavara.
Marilena Rodica Chireţu
21.03 3013
Un fiore di primavera
Si è aperto alla finestra del pensiero
un fiore di primavera,
si è sciolta sullo specchio dello sguardo
l’ultima voce dell’inverno
e noi andremo di nuovo insieme
sul sentiero del frutteto di meli,
dove abbiamo intrecciato
i passi dell’estate
ed abbiamo arrotondato
i nostri desderi
nei palmi fervidi dell’autunno
che faranno cuocere di nuovo
il frutto dell’amore
ed apriranno i petali
di un’altro fiore di primavera.
Marilena Rodica Chireţu
21.03 3013
 
Video personale.
 
 
Sumar-Opere peronale Sommario-Opere personali.